Dor
Intreaba-ma ce fac in fiecare zi .
Iti voi raspunde ca traiesc prin tine.
Inainte de a deschide ochii in fiecare dimineata, imi deschid sufletul
si te gasesc acolo. Dormi asemenea unui copil, intors pe partea dreapta,
cu o mana intinsa intr-o parte, de parca ai tine pe cineva in brate.
Dar, dragule drag, tu nu stii ca eu nu sunt nici acum acolo,
tu speri in fiecare seara ca lasand mana astfel, eu voi veni si imi voi
linisti capul pe bratul tau amortit de atatea nopti de asteptare.
Ma ridic din pat si merg la fereastra. Acolo, imi rasfir degetele mainilor,
lasand sa se strecoare printre ele lumina laptoasa a diminetii de iarna;
si nu stiu cum, dar parca vad mainile tale, cu degetele tale subtiri,
dupa a caror atingere tanjeste pielea mea atat de mult.
Trec pe langa oameni si iti caut parfumul in fiecare, iar atunci cand
gasesc unul care sa semene catusi de putin cu al tau, imi deschid larg
plamanii si il las sa-mi invadeze trupul. Atunci, ma opresc din tot ce fac.
Oricum simt ca nu as mai putea continua, parfumul tau ma ameteste. Pleoapele
imi coboara incet si buzele incep deja sa-ti rosteasca numele. E ca si cum
fiinta mea te simte independent de mine, de ratiunea mea. Nu ma mai asculta,
incerc sa-i spun ca e o capcana, ca si cea de ieri, de acum 3 zile, de
acum doua saptamani, ca atatea si atatea capcane pe care i le arunca timpul
si dorul de tine, dar tot ce aude sunt soaptele tale.
Printre pleoape vad apoi miscare in jur si trag de fiecare nerv din mine
sa ma pot misca din nou, insa trupul meu nu mai asculta decat de tine, de cand
sufletul meu iti ofera adapost. In acelasi timp, stiu ca daca ridic privirea
si ma clintesc din loc tu nu vei mai fi acolo, iar eu nu vreau asta, ci in
fiecare celula din corp fierbe parca o singura dorinta, numai una...
sa simt atat de profund iluzia prezentei tale incat sa tina loc de tine.
Prezenta ta imi spala sufletul de tot ce strang urat in el, de tot ce e greu
si ma apasa, de tot ce e rau si ma doare.
Atat de profund traiesti in mine, incat simt ca triesc prin tine.
