The young Victoria

     Intotdeauna m-au fascinat si ma vor fascina acele timpuri in care totul era altfel... in care fetele purtau acele rochii voluminoase superbe, cu crinolina, vremuri in care se circula cu trasura, in care barbatii erau capabili sa respecte femeia iubita. Asa am gasit acest film, "The young Victoria", despre tanara regina Victoria de numai 18 ani a Angliei. Se spune ca a fost cea mai iubita regina din istoria tarii, avand o minte deschisa si aducand valoroase contributii in educatie si sanatate.

The young Victoria

     Filmul, pe langa istorie, contine o poveste deosebita despre iubire. Pentru mine a fost ceva nou, atat de pur si real, incat am trait eu insami aceasta poveste la intensitatea la care proabil au trait-o ei ca actori. Lasand la o parte faptul ca mi-a placut foarte mult cum a jucat Emily Blunt, caci ea interpreteaza rolul tinerei regine, am trait langa ea fiecare clipa de fericire, exact acel sentiment inaltator pe care ti-l ofera o iubire unica in viata. In ciuda temerii ei de a nu gresi din cauza lipsei de experienta, avand in vedere varsta frageda la care a preluat tronul Angliei, dragostea ei fata de oameni a ajutat-o sa-i conduca asa cum a trebuit. Cum filmul este inspirat din realitate, la final am aflat ca regina a avut 9 copii, dintre care unul a detinut tronul Romaniei.

     Ceea ce m-a mai impresionat a fost acea atmosfera calda a timpului respectiv, nu ma refer la vremea ploioasa si mohorata a Londrei, ci la culorile calde pe care le emana filmul, acel tumult de detalii, acele costume si mai ales decorul interior al palatului.

Clopotele

  de Richard Harvell

     De mult mi-o doream si uite ca a venit la mine! Coperta verde, pagini ingalbenite si mirosul specific. 

     A fost una dintre putinele carti de care m-am rugat sa nu se mai termine, sa o pot citi la nesfarsit; descrierea m-a facut sa ma indragostesc pe loc : "Nascut intr-o clopotnita, intr-un sat din Alpii Elvetieni, Moses, fiul unei sarmane surdo-mute este inzestrat cu un auz remarcabil si cu o voce limpede precum sunetul uriaselor clopote sub care a vazut lumina zilei...". Nimic nu este mai placut decat sa citesti o carte a carei menire este sa-ti dezmorteasca simturile, sa te faca sa constientizezi ca esti inconjurat de lucruri minunate, care au fost aduse aici, langa noi, tocmai pentru a invata sa iubim frumosul, sa ne hranim cu el ori de cate ori uitam ca traim.

Clopotele

     De la copilul sarman, care simte cu tot trupul sau firav fiecare sunet melodios al clopotelor mamei sale, Moses ajunge sa-si implineasca cel mai mare vis. Insa pana acolo... ii simtim sufletul sfasiat de atatea ori, ii uram pe cei care il nedreptatesc, il compatimim cand sufletul lui plange, iubim cand el iubeste. Am trecut alaturi de el prin atatea clipe de suferinta, incat incepusem sa cred ca nu i-a fost scrisa nicio bucurie care sa-i cicatrizeze sufletul mutilat. Dar cand a incoltit iubirea... atunci am crezut ca nu exista nimic ce l-ar putea dobori, nimic ce l-ar putea opri din drumul anevoios catre fericrea lui, catre Ea.

"De trei ori in viata mama m-a strigat cu clopotele ei. In noaptea aceasta a facut-o pentru prima data: clopotul abatiei a batut ora doua. Doua dangate ascutite, chiar cand eram gata sa-mi mutilez cel mai fin simt. In linistea mohorata a lumii, cele doua batai mi-au trezit auzul. Pret de zece-douazeci de secunde, urechile mi s-au agatat de sunetele care se estompau incet, pana cand am auzit ecouri slabe din orasul indepartat.

Surd ca tine, mama, asa as fi fost. 

Am auzit soapta talpilor ei care dansau pe podeaua de lemn a clopotnitei. I-am auzit trupul rasunand odata cu clopotele ei."