"Iesi din valtoare. Vino in campia linistita de sub cerul cel mare, acolo unde, intre noi si stele nu mai e decat tacerea; nemiscat sa stai acolo ascultand vocea care vorbeste in tine."
luni, 7 septembrie 2015
In seara aia te-ai numit Robert si eu ti-am multumit frumos.
In seara aia te-ai asezat tacticos, intre doua fumuri de tigara, langa un suflet ce-si ascundea patima in spatele unui zambet inocent. O seara mai tarziu ai simtit doua solduri calde printre sarutari ce m-au dezbracat de multa pasiune. Cu nesat am pictat atunci mult verde-n ochii mei si rosu-nchis pe buzele tale. Am amestecat gustul meu cu gust dulceag de flori si-atunci ti-am vazut ochii-nchisi. Cu tine totul parea simplu si plin. Parea simplu sa te fac sa ma-ntelegi, simplu sa te las sa ma lipesti de tine, sa te fac sa-mi vrei respiratia. Pline pareau buzele tale, stransorile calde si vocea ta. Ti-ai fumat dorintele una cate una, la fel de darz pe cat mi-ai muscat buzele si gatul.
In seara asta imi musc buzele sa ma cred pe mine si inca simt pielea mirosind a fum.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu